DESPRE NOI

Centrul Româno-German de Pregătire și Perfecționare Profesională în Domeniul Agriculturii din localitatea Voiteg.
Fig. 1. Școala agricolă germană din Voiteg (vedere din 1936) (fotografie după original din arhiva personală)
Fig. 1. Școala agricolă germană din Voiteg (vedere din 1936) (fotografie după original din arhiva personală)
Fig. 1. Școala agricolă germană din Voiteg (vedere din 1936) (fotografie după original din arhiva personală)
Fig. 2. Tabloul absolvenților 1938-1939 (în mijloc directorul școlii Johann Wendel) (Engelmann, 1993)
Puțini mai știu astăzi că, la ieșirea spre Folea, dinspre drumul mare al Timișoarei, a existat odinioară ”Akerbauschule Voiteg” devenită ulterior ”Deutsche akerbauschule Voiteg” (figura 1). Acum aproape un veac, în 1926, se punea temelia unei ”ferme școală”, așa cum i-am spune noi astăzi, în care tinerii de la sat să învețe cum să cultive pământul, cum să îngrijească animalele, să împletească armonios pregătirea pentru activitatea zilnică a țăranului acestor meleaguri cu dezvoltarea culturală și sportivă.
Școala Agricolă Voiteg, a fost constituită cu mari eforturi de țărani sub forma unei societăți pe acțiuni. Valoarea unei acțiuni a fost echivalentul a 100 kg grâu, și anume a una mie lei, iar plata putea fi făcută în trei rate anuale. Cursurile au început în 1927, iar durata unui curs era de șase luni, desfășurate în perioada de iarnă. La scurt timp, în 1929, a urmat o lovitură puternică pentru asociație datorită crizei economice globale cunoscute sub numele de ”marea criză mondială”, când valoarea acțiunilor a scăzut dramatic, de la 1000 lei la 200-300 lei, iar datoriile au crescut enorm. Soluția salvatoare privind dotarea cu mașinile și utilajele agricole atât de necesare, a venit în 1934 din partea landului Baden-Württemberg, prin Universitatea din Hohenheim de lângă Stuttgart, condusă de rectorul Prof. Dr. Adolf Münzinger, un apropiat al unuia dintre cei mai mari agronomi ai României, Acad. Gheorghe Ionescu Șișești. Cei doi s-au cunoscut în perioada când Gheorghe Ionescu Șișești a fost la studii doctorale la Universitatea din Hohenheim, fiind foarte apreciat de profesorul Adolf Münzinger datorită calităților sale. Prin urmare, acceptarea școlii din Voiteg la nivel național drept școală privată de agricultură recunoscută de stat cu predare în limba germană, a venit în baza acestei relații de cooperare dintre cei doi, în 18 iunie 1932, prin hotărârea ministerială nr. 132813, perioadă în care Acad. Gheorghe Ionescu Șișești a fost ministru al agriculturii românești. Un rol aparte în înființarea și funcționarea optimă a școlii l-a avut diplomatul în agricultură domnul Johann Wendel, director și învățător al școlii, care a modernizat curricula școlară urmând modelul cursurilor de la universitatea din Hohenheim, a extins cursurile la două semestre de iarnă când se preda teoria și la două semestre de vară când se aplicau practic cunoștințele teoretice însușite. Din perioada de glorie a școlii este prezentat în figura 2 un frumos și sugestiv tablou al absolvenților.
Un punct de cotitură pentru locul despre care vorbim acum a însemnat anul 1945, când prin decret regal, Regele Mihai I al României a pus la dispiziția Institutului Agronomic din Timișoara, la înființare, întregul patrimoniu al vechii școli agricole germane din Voiteg, însemnând clădiri și terenuri agricole, spre a fi folosit drept centru de practică pentru studenții de la agronomie. O inițiativă extraordinară, fără de care tânărul nostru institutul ar fi avut mari lipsuri privind posibilitățile de pregătire practică de calitate a viitorilor ingineri agronomi. Din păcate, la scurt timp, în 1949, odată cu naționalizarea, universitatea pierde dreptul asupra acestei ”comori”, care devine gospodărie agricolă de stat și apoi întreprindere agricolă de stat, timp de peste 5 decenii.

Anul 2000, a adus schimbări majore în ceea ce privește ”soarta” acestui loc, când, sub patronajul rectorului Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara, domnul Acad. Păun Ion Otiman, întreaga proprietate a revenit universității. Apoi a urmat în mod natural întrebarea ”ce facem cu acest loc?”, mai ales că în urma unei lungi perioade de timp de folosință (1949-2000), fără investiții în întreținerea clădirilor, acestea erau într-o condiție improprie funcționării. Așadar, în primul rând trebuiau găsite soluții de reconstrucție, într-o perioadă financiară nu tocmai satisfăcătoare. La inițiativa și cu spijinul, Prof. Dr. Dr. H.c. Karl Fritz Lauer, colegul de facultate și prietenul de o viață a domnului rector, a urmat o vizită în Germania care a deschis calea spre reconstrucția clădirilor găsindu-se acolo, drept model, școala Deula din Kirchheim unter Teck (Landul Baden-Württemberg). De ce spun că ”a deschis calea”? Din cel puțin 2 motive și anume: primul este acela că în urma vizitei făcute de domnul rector, domnia sa a găsit numeroase similitudini între ceea ce dorea să edifice la Voiteg și ceea ce exista deja în Germania acelor zile și al doilea este că în urma eforturilor diplomatice făcute de domnul profesor Lauer, Statul Baden-Württemberg, prin ministerul german al agriculturii, a trimis primele fonduri nerambursabile pentru începerea reconstrucției, însă doar după o analiză atentă, la fața locului, făcută de o comisie de specialitate comună, formată din experți proveniți din Baden-Württemberg și Bavaria. Poate fi menționat aici faptul că în urma vizitei comisiei la Voiteg, au urmat dezbateri cu păreri pro și contra reconstrucției, decizia fiind una greu de luat. Membrii din Baden-Württemberg au susținut demersul, iar cei din Bavaria, au adus argumentele lor prin care investiția nu era necesară. Așadar, în final, s-a luat decizia ”pentru”, având argumente solide de utilitate a demersului drept ”proiect pilot pentru România” și prima treime din fonduri a fost asigurată sub această formă sub coordonarea domnului ministru al agriculturii din Baden-Württemberg Willi Stekele și al consulului general al Germaniei în România domnul Klaus Peter Marte. Au urmat noi și mari eforturi, prin care domnul rector Otiman a găsit resurse la ministerul educației din țara noastră pentru restul de două treimi din banii necesari și au început lucrările care au durat din 2002 până în 2008. S-au reconstruit în prima etapă (2002-2006) aproape din temelie: clădirea principală (parter, etajul unu și mansarda), rezultând 10 săli (laboratoare), grupuri sanitare pe fiecare etaj, 13 camere de cazare la mansardă cu baie proprie, însumând 30 de locuri; clădirea administrativă (parter, etajul unu și mansarda). A doua etapă de reconstrucție (2006-2008) a fost coordonată cu grijă de domnul rector Prof. Dr. Dr. H.c. Alexandru Pavel Moisuc. Astfel, au fost reconstruite din temelie 3 ateliere spațioase, cantina din două corpuri și ”casa paznicului”. O mare nerealizare a proiectului rămâne reconstrucția ”casei directorului”, o problemă nerezolvată până în zilele noastre. Legat de ”casa directorului” trebuie subliniat faptul că unul dintre directorii de seamă ai școlii agricole germane din Voiteg, a cărui realizări le-am menționat anterior, a fost domnul Johann Wendel, cofondator și învățător al școlii, care a locuit aici timp de peste un deceniu și care a îndrăgit din inimă acest loc, dormindu-și somnul de veci în curtea școlii sale.

Rolul Consulatului Republicii Federale Germania la Timișoara în reconstrucția și apoi funcționarea centrului de pregătire din Voiteg a fost unul deosebit de important, remarcându-se încă de la început eforturile făcute de excelența sa domnul consul Rolf Maruhn a cărui ”proiect de suflet” a fost în perioada sa de activitate la Timișoara. În zilele noastre se îngrijește de dezvoltarea noastră excelența sa domnul consul Ralf Krautkremer, personalitate care rămâne în permanentă legătură cu noi și care ne sprijină cu toată deschiderea ori de câte ori este nevoie.

Odată cu refacerea clădirilor (figura 3), noi întrebări s-au deschis în mintea și inima celor implicați: ”ce putem face pentru ca activitatea să înceapă?”, ”cine va asigura fondurile necesare funcționării?”, ”cu ce personal se va lucra?” și multe altele. Soluția care s-a găsit a fost aceea de a constitui o asociație compusă din 3 parteneri: Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului ”Regele Mihai I al României” din Timișoara, reprezentată prin rector (rectorul universității ocupă funcția de președinte al asociației: primul președinte a fost domnul Prof. Dr. Dr. H.c. Alexandru Pavel Moisuc, urmat de domnul Prof. Dr. Paul Pîrșan, actualmente de domnul Prof. Dr. Cosmin Alin Popescu), Școala Deula Baden-Württemberg, reprezentată prin director (directorul ocupă poziția de membru în adunarea generală a asociaților, primul membru fiind domnul Dr. Georg Haller, iar în prezent domnul Rudiger Heining), Forumul Democrat al Germanilor din Banat, reprezentată prin director (directorul ocupă poziția de membru în adunarea generală a asociaților, primul membru fiind domnul Prof. Dr. Karl Singer, iar în prezent domnul Prof. Dr. Ioan Fernbach), asociație care și-a început activitatea în anul 2007 sub numele de Centrul Româno-German de Pregătire și Perfecționare Profesională în Domeniul Agriculturii din Voiteg, a cărui director sunt de la înființare până în prezent. De altfel, implicarea mea în acest proiect a început din anul 2006, când domnul profesor Lauer, conducătorul meu de doctorat, m-a invitat să preiau această responsabilitate.
Fig. 3. Centrul Româno-German de Pregătire și Perfecționare Profesională  în Domeniul Agriculturii din Voiteg în anul 2019 (fotografie originală din arhiva personală)
Fig. 3. Centrul Româno-German de Pregătire și Perfecționare Profesională în Domeniul Agriculturii din Voiteg în anul 2019 (fotografie originală din arhiva personală)
Fig. 4. Instantaneu din timpul pregătirii fermierilor (fotografie originală din arhiva personală)
Fig. 4. Instantaneu din timpul pregătirii fermierilor (fotografie originală din arhiva personală)
Fig. 5. Instantaneu din timpul pregătirii elevilor (fotografie originală din arhiva personală)
Fig. 5. Instantaneu din timpul pregătirii elevilor (fotografie originală din arhiva personală)
Fig. 6. Instantanee din timpul ediției a IV-a și a V-a a Zilei Pământului Bănățean (fotografii originale din arhiva personală)
Fig. 6. Instantanee din timpul ediției a IV-a și a V-a a Zilei Pământului Bănățean (fotografii originale din arhiva personală)
Fig. 6. Instantanee din timpul ediției a IV-a și a V-a a Zilei Pământului Bănățean (fotografii originale din arhiva personală)
Așadar, se intră într-o nouă etapă care trebuia să atingă, încetul cu încetul, dezideratul propus acela de a deveni în timp ”o sursă regională importantă de informare și pregătire la cel mai înalt nivel pentru spațiul rural, în special pentru tineri”. Mă aflam în situația de a găsi soluții pentru pornirea proiectului cu resurse financiare practic inexistente. Din aproape în aproape, discutând cu fermierii, am identificat că este necesar ca fermierii să poată folosi noile mașini și utilaje agricole în siguranță și la capacitate maximă, fapt confirmat și de domnul rector Prof. Dr. Paul Pârșan, care a sprijinit această inițiativă. Primul proiect major cu tema ”pregătire prin bună practică”, a însemnat dezvoltarea primului curs și anume acela de mecanizator agricol, la care fermierii erau invitați să cunoască detalii importante pe această temă și să învețe cum trebuiesc utilizate și îngrijite respectiv reparate corect și la timp mașinile și utilajele din fermă. Înainte de a începe cursurile am solicitat sprijinul Ministerului Agriculturii din Baden-Württemberg pentru a ne finanța pregătirea profesională a lectorilor care urmau să predea la Voiteg. Acest lucru s-a realizat în anul 2007, când domnul Dr. Georg Haller, directorul Deula Baden-Württemberg, a pregătit pentru noi un curs intensiv de 2 săptămâni, curs special pentru tema noastră. Alături de mine au participat următorii colegi: Conf. dr. Sorin Bungescu, Ing. Stelian Groza, Ing. Octavian Iftimie, Ing. Iosif Pantea, Ing. Milan Craia, Ing. Lila Ciulu, Ing. Silvia Pătruică, Ing. Mitică Leșan și Gheorghe Butnaru. Traducerea a fost asigurată de domnul profesor Lauer și de domnul Walter Stahli. Întorcându-ne în țară cu bagajul de cunoștințe acumulat am început cursurile (figura 4). Din anul 2008, când a avut loc primul curs și până în prezent, au participat la cursul de mecanizator agricol un număr de 412 fermieri, în principal din Banat, dar și din alte zone ale țării. La acesta s-au adăugat pe parcursul timpului și alte cursuri: cursul practic de tractoare și GPS-uri pentru tractoare (16 absolvenți); cursul practic de mașini de aplicat produse fitosanitare (78 absolvenți); cursul practic de mașini și echipamente de recoltat cereale (15 absolvenți). Cu fondurile obținute din cursurile oferite a fost asigurată îngrijirea campusului din Voiteg și s-a pregătit pornirea și apoi funcționarea celui de-al doilea proiect în anul 2018, după parcurgerea, timp de 2 ani, a numeroase consultări cu inspectoratul școlar al județului nostru.

Al doilea proiect cu tema ”cu meseria de mecanic agricol ai viitor”, adresat elevilor absolvenți de 8 clase, a însemnat o nouă provocare pentru noi. Sprijinul a venit de acestă dată din partea domnului rector Prof. Dr. Cosmin Alin Popescu, care înțelegând importanța demersului a dat ”undă verde” acțiunilor și s-a implicat în desfășurarea lor în momentele de dificultate. Propuneam elevilor pregătire profesională în sistem dual (pregătire teoretică cât este necesar și pregătire practică cât mai multă). În parteneriat cu Liceul Tehnologic ”Casa Verde” din Timișoara, în anul școlar 2018-2019, s-a pornit prima clasă cu 26 de elevi, iar în anul școlar 2019-2020, a doua clasă cu 24 de elevi. Pregătirea teoretică a elevilor se realizează la liceu, la Timișoara, iar pregătirea de specialitate la centrul nostru de pregătire din Voiteg (figura 5). Suplimentar elevii merg în practică la cele 15 ferme partenere ale proiectului. Pe termen scurt avem obiectivul de a asigura o clasă pe ciclu de studii (IX-XI) și permanentizarea ei. Pe termen mediu și lung dorim diversificarea meseriilor pentru care pregătim elevii. Împreună cu partenerii noștri am reușit dotarea la standarde europene a primului laborator modern de mecanică agricolă din regiunea noastră, în care elevii găsesc cele mai bune condiții de învățare și dezvoltare de competențe și deprinderi profesionale, atât de importante pentru meseria care le va asigura viitorul. Unul dintre cei mai importanți sprijinitori ai noștri rămâne tot un cetățean german, în persoana domnului Dr. Marcel Wiessehof care, în momentele de cumpănă a fost alături de noi din toate punctele de vedere. Finanțatori speciali ai școlii au mai fost printre alții, compania Mewi, compania Ipso și compania Claas, care apreciază astfel eforturile noastre. Un rol aparte rămâne atribuit universității care an de an sprijină, atât cât se poate, activitatea desfășurată la centrul de pregătire din Voiteg.
Al treilea proiect cu tema ”Ziua Pământului Bănățean” (figura 6), este unul de importanță culturală pentru elevii școlilor de la sat. Acest proiect a fost inițiat din dorința de a păstra tradiția rurală în rândul tinerilor și a dascălilor lor. Proiectul, ajuns la a V-a ediție, se bucură de sprijinul Consiliului Județean Timiș, dorindu-se a fi un model multicultural. În activitatea noastră ne bucurăm în permanență de sprijin duhovnicesc și de cuvânt de învățătură din partea preoților bisericilor ortodoxe din vecinătate, în special din partea Pr. Dragan Giorgiev, Pr. Valentin Bugariu, Pr. Sebastian Andrei Petrescu.

În curând, Școala Agricolă din Voiteg, va împlini 100 de ani de la înființare și trebuie să rămână o școală de elită a agricultorilor, un model demn de urmat. De-a lungul anilor prin multă muncă în această școală s-au împlinit vise, s-au format oameni și caractere. Noi, generațiile de azi, prinși la rândul nostru în vâltoarea vremurilor în care trăim, avem datoria de a respecta eforturile și dorințele făcute de zeci de oameni de mare valoare, aminitiți sau nu în lucrarea nostră, care au crezut, au luptat, s-au sacrificat și au sperat într-un gând comun: hrana sănătoasă de pe masa noastră trebuie produsă la sat de oameni bine pregătiți teoretic și mai ales practic, cu bună credință, încrezători în cunoștințele și deprinderile lor. Să arătăm, așadar, că agricultura țării noastre are viitor, un viitor aflat în mâini bune.

Conf. Univ. Dr. Ciprian George Fora - Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului ”Regele Mihai I al României” din Timișoara. Extras din lucrarea prezentată la Colocviile Revistei de Cultură și Religie Rurală ”Arhanghelul”. Credință. Educație. Tradiție., Ediția I.

* Anni Engelmann, 1993: Woiteg – Wojteg – Vojtek – Woitek – Voiteg. Geschichte einer Banater Gemainde. Ed. Artprint, București