Un punct de cotitură pentru locul despre care vorbim acum a însemnat anul 1945, când prin decret regal, Regele Mihai I al României a pus la dispiziția Institutului Agronomic din Timișoara, la înființare, întregul patrimoniu al vechii școli agricole germane din Voiteg, însemnând clădiri și terenuri agricole, spre a fi folosit drept centru de practică pentru studenții de la agronomie. O inițiativă extraordinară, fără de care tânărul nostru institutul ar fi avut mari lipsuri privind posibilitățile de pregătire practică de calitate a viitorilor ingineri agronomi. Din păcate, la scurt timp, în 1949, odată cu naționalizarea, universitatea pierde dreptul asupra acestei ”comori”, care devine gospodărie agricolă de stat și apoi întreprindere agricolă de stat, timp de peste 5 decenii.
Anul 2000, a adus schimbări majore în ceea ce privește ”soarta” acestui loc, când, sub patronajul rectorului Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara, domnul Acad. Păun Ion Otiman, întreaga proprietate a revenit universității. Apoi a urmat în mod natural întrebarea ”ce facem cu acest loc?”, mai ales că în urma unei lungi perioade de timp de folosință (1949-2000), fără investiții în întreținerea clădirilor, acestea erau într-o condiție improprie funcționării. Așadar, în primul rând trebuiau găsite soluții de reconstrucție, într-o perioadă financiară nu tocmai satisfăcătoare. La inițiativa și cu spijinul, Prof. Dr. Dr. H.c. Karl Fritz Lauer, colegul de facultate și prietenul de o viață a domnului rector, a urmat o vizită în Germania care a deschis calea spre reconstrucția clădirilor găsindu-se acolo, drept model, școala Deula din Kirchheim unter Teck (Landul Baden-Württemberg). De ce spun că ”a deschis calea”? Din cel puțin 2 motive și anume: primul este acela că în urma vizitei făcute de domnul rector, domnia sa a găsit numeroase similitudini între ceea ce dorea să edifice la Voiteg și ceea ce exista deja în Germania acelor zile și al doilea este că în urma eforturilor diplomatice făcute de domnul profesor Lauer, Statul Baden-Württemberg, prin ministerul german al agriculturii, a trimis primele fonduri nerambursabile pentru începerea reconstrucției, însă doar după o analiză atentă, la fața locului, făcută de o comisie de specialitate comună, formată din experți proveniți din Baden-Württemberg și Bavaria. Poate fi menționat aici faptul că în urma vizitei comisiei la Voiteg, au urmat dezbateri cu păreri pro și contra reconstrucției, decizia fiind una greu de luat. Membrii din Baden-Württemberg au susținut demersul, iar cei din Bavaria, au adus argumentele lor prin care investiția nu era necesară. Așadar, în final, s-a luat decizia ”pentru”, având argumente solide de utilitate a demersului drept ”proiect pilot pentru România” și prima treime din fonduri a fost asigurată sub această formă sub coordonarea domnului ministru al agriculturii din Baden-Württemberg Willi Stekele și al consulului general al Germaniei în România domnul Klaus Peter Marte. Au urmat noi și mari eforturi, prin care domnul rector Otiman a găsit resurse la ministerul educației din țara noastră pentru restul de două treimi din banii necesari și au început lucrările care au durat din 2002 până în 2008. S-au reconstruit în prima etapă (2002-2006) aproape din temelie: clădirea principală (parter, etajul unu și mansarda), rezultând 10 săli (laboratoare), grupuri sanitare pe fiecare etaj, 13 camere de cazare la mansardă cu baie proprie, însumând 30 de locuri; clădirea administrativă (parter, etajul unu și mansarda). A doua etapă de reconstrucție (2006-2008) a fost coordonată cu grijă de domnul rector Prof. Dr. Dr. H.c. Alexandru Pavel Moisuc. Astfel, au fost reconstruite din temelie 3 ateliere spațioase, cantina din două corpuri și ”casa paznicului”. O mare nerealizare a proiectului rămâne reconstrucția ”casei directorului”, o problemă nerezolvată până în zilele noastre. Legat de ”casa directorului” trebuie subliniat faptul că unul dintre directorii de seamă ai școlii agricole germane din Voiteg, a cărui realizări le-am menționat anterior, a fost domnul Johann Wendel, cofondator și învățător al școlii, care a locuit aici timp de peste un deceniu și care a îndrăgit din inimă acest loc, dormindu-și somnul de veci în curtea școlii sale.
Rolul Consulatului Republicii Federale Germania la Timișoara în reconstrucția și apoi funcționarea centrului de pregătire din Voiteg a fost unul deosebit de important, remarcându-se încă de la început eforturile făcute de excelența sa domnul consul Rolf Maruhn a cărui ”proiect de suflet” a fost în perioada sa de activitate la Timișoara. În zilele noastre se îngrijește de dezvoltarea noastră excelența sa domnul consul Ralf Krautkremer, personalitate care rămâne în permanentă legătură cu noi și care ne sprijină cu toată deschiderea ori de câte ori este nevoie.
Odată cu refacerea clădirilor (figura 3), noi întrebări s-au deschis în mintea și inima celor implicați: ”ce putem face pentru ca activitatea să înceapă?”, ”cine va asigura fondurile necesare funcționării?”, ”cu ce personal se va lucra?” și multe altele. Soluția care s-a găsit a fost aceea de a constitui o asociație compusă din 3 parteneri: Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului ”Regele Mihai I al României” din Timișoara, reprezentată prin rector (rectorul universității ocupă funcția de președinte al asociației: primul președinte a fost domnul Prof. Dr. Dr. H.c. Alexandru Pavel Moisuc, urmat de domnul Prof. Dr. Paul Pîrșan, actualmente de domnul Prof. Dr. Cosmin Alin Popescu), Școala Deula Baden-Württemberg, reprezentată prin director (directorul ocupă poziția de membru în adunarea generală a asociaților, primul membru fiind domnul Dr. Georg Haller, iar în prezent domnul Rudiger Heining), Forumul Democrat al Germanilor din Banat, reprezentată prin director (directorul ocupă poziția de membru în adunarea generală a asociaților, primul membru fiind domnul Prof. Dr. Karl Singer, iar în prezent domnul Prof. Dr. Ioan Fernbach), asociație care și-a început activitatea în anul 2007 sub numele de Centrul Româno-German de Pregătire și Perfecționare Profesională în Domeniul Agriculturii din Voiteg, a cărui director sunt de la înființare până în prezent. De altfel, implicarea mea în acest proiect a început din anul 2006, când domnul profesor Lauer, conducătorul meu de doctorat, m-a invitat să preiau această responsabilitate.